SACRIFICIUL PE CARE L-A REALIZAT UMANITATEA DIN TIMPURI IMEMORIALE, SACRIFICIUL CARE-L INALTA PE OM INTR-O FIINTA INUMANA SI BARBARA!

Totul tine de vointa! Poti sa o faci treptat sau poti sa te gandesti cand te afli in fata unui galantar prin ce a trecut acel animal transat. Mancand carne, nu faci decat sa-ti introduci in organism substante chimice injectate de industria carnii, arunci banii in buzunarele marilor industriasi, iti alterezi spiritul cu durerea si frica unei fiinte blande si nevinovate fara sa-ti dai seama. Cu alte cuvinte, in fiecare zi, nu-ti asiguri energia de care te asigura binevoitorii ci, iti asiguri o otrava sigura care te va distruge treptat, fizic si spiritual.

Ca sa vezi dincolo de cuvinte ar trebui sa treci in locul victimei. Sa devii TU victima! Poti? ANIMALELE nu fac politica, razboaie, nu violeaza si nu incalca drepturile omului! Caci si aceste actiuni tot OMUL LE FACE! Nu vulpea, nu iepurele, nu mistretul din padure, nu vitelul din ograda! EI stiu sa ofere iubire neconditionata! Dar majoritatea nu constientizeaza. Este la fel ca in zicala ,, satulul nu crede pe cel flamand!”

Eu am reusit sa iau aceasta decizie cu usurinta. Cand eram mica am fost in Vrancea la niste prieteni, 2 saptamani. Aveau multe animale in gospodarie. M-am atasat de toate dar cel mai mult de Sâmbotin, un vitel gri cu un guler urias alb in jurul gatului, cu niste ochi superbi cu gene lungi. Bland si iubitor. Ce pot spune este ca ne-am atasat unul de altul. In fiecare zi plecam in livada sa mancam mere si el stia si copacul caci se oprea doar sub acel mar. Statea langa mine si daca plecam, ma urma imediat ca un caine.

Ziua cand ma vedea in curte vroia sa iasa din tarc sa vina la mine. Imi placea sa-l iau in brate, dupa gat, sa-l sarut si sa-i multumesc ca imi face copilaria frumoasa!
M-am despartit greu de el. Apoi, peste cateva luni sufletul mi-a fost facut tandari. Stapanii l-au sacrificat pentru ca era vitel si nu aveau nevoie de el. Am fost oripilata, mi-a fost rau si am luat o decizie pe loc, fara sa ma mai gandesc la altceva: trebuia sa renunt la carne! La acea carne din galantare, care a apartinut unui animal viu, unui suflet care dorea sa traiasca asa cum vrem noi!

Aveam 15 ani! Nu am mancat niciodata iepuri sau miei. NICIODATA! Carnea de porc, de vita si de pui mi-a fost furnizata in familie. Dar liberul arbitru si-a spus cuvantul! Am trait acel paradox al carnii din cauza circumstantelor. Acum sunt libera de el. Multi spun ca nu pot renunta la carne. Sec si simplu raspuns. OK. Ii zic: ,, Treci in locul lui! Simti frica? Simti mirosul de sange de pe cimentul din jurul tau? Lacrimile le vezi? PLANGI? NU SIMTI NIMIC????? Te indrepti catre altarul mortii! Vei fi sacrificat in chinuri….Torturat….Linşat….Este ultima oara cand vezi soarele….Este ultima oara cand mai respiri…..Vei muri lent, in chinuri, pentru placerea gurmanzilor!

Esti OM si ar trebui sa poti merge mai departe cu imaginatia. Asta ne diferentiaza de necuvantatoare, printre altele…

Am renuntat la carne pentru ca mi-am pierdut un prieten necuvantator! Cine nu cunoaste iubirea neconditionata a acestor fiinte, nu va fi implinit spiritual niciodata! Renuntand la carne, vei avea o liniste interioara si vei avea constiinta impacata! Vei avea in permanenta o stare de bine ca nu AI UCIS in mod indirect un suflet care nu ti-a facut niciodata RAU! ANIMALELE NU FAC RAU OAMENILOR, VOR DOAR SA TRAIASCA ASA CUM VOR SI OAMENII! ESTE UN DREPT AL LOR!

SCHIMBAREA TINE DE VOINTA! DACA VREI, POTI!….. DOAR DACA VREI! ALEGEREA ITI APARTINE!

ASOCIATIA CUTU CUTU In Predeal vanatorii ucid puii de urs? Poate interveni un avocat, un politist, un jurnalist, o organizatie de mediu, o autoritate?

Iata un apel disperat pe care l-am primit:

„Dragi prieteni,

Sunt iubitoare de animale, Munteanu Silvia, din Predeal si am o mare compasiune fata de acestea.

Adapostesc in curtea mea foarte multi caini abandonati, raniti, bolnavi.

Fac aceasta pe banii si pe timpul meu, atragandu-mi ca toti ceilalti iubitori de animale ura, dispretul si oprobiul celor care nu iubesc animalele si care din pacate sunt mai multi ca noi.

Dar ei nu se opresc aici ci au trecut la fapte: ma reclama periodic pentru fapte imaginare ale cainilor strazii, care, in ideea lor, daca i-am castrat sunt toti ai mei. Am platit multe amenzi nemeritate. Am fost amenintata cu moartea atat eu cat si cainii pe care ii protejez in curtea mea si aceste amenintari s-au transformat in fapte:

In data de 26.05.2012 s-a tras cu arma de foc in curtea cainilor mei, situata in spatele casei mele.
Un pui de urs fara mama s-a refugiat in curtea mea, s-a urcat pe o bucatarie iar cainii au fost foarte agitati. M-am dus in jurul orei 2 noaptea sa-i potolesc strigand le ei. In acel moment s-au tras 2 focuri de arma si au fost loviti cu alice 2 caini care erau foarte aproape de mine. Cainii au cazut urland de durere. Am chemat politia si au venit dar au refuzat sa coboare din masina pe motiv ca le este frica de urs, in realitate un ursulet inofensiv, si de caini. Echipajul a plecat. Deoarece se continua sa se traga cu arma am chemat in continuare ajutor de data aceasta prin 112.

A venit acelasi echipaj compus din 3 agenti care a refuzat din nou sa coboare. In final a coborat un agent care s-a uitat la cainele ranit. La sectie au intocmit un proces verbal in care afirmau ca impuscaturile sunt de fapt petarde.
Am solicitat ajutor si a doua zi Dl Codrut Feher a venit cu dl Dr. vet, Teleanu, au constat ranile cainilor si unul dintre caini a fost dus la cabinetul Dr. vet Mock la Brasov pt. radiografie, care atesta multiple alice in zona gatului si toracelui. Din pacate pentru caine acestea fiind multe si raspandite, nu pot fi scoase, deoarece ar trebui practic cainele sa fie”ciopartit”. Celalat caine ranit, deoarece era foarte speriat nu a putut fi cu nici un chip pus in masina si dus la medic.

Dl Codrut Feher a chemat ofiter judiciar la cabinetul veterinar pt a atesta radiografia si a face poze-probe pentru cainele ranit. Cainele a ramas in tratamenit cu antibiotice si analgezice.
Doamna Petra Zipp, presedinta BMT din Germania, care in aceste zile s-a aflat Brasov, s-a oferit sa plateasca cheltuielile si sa-l ia pe catelul ranit in Germania pentru a-i oferi o sansa de vindecare.

Este in curs o ancheta dar de obicei aceste anchete se incheie cu o amenda pt. mine sau cu o scrisoare de admonestare din partea sefului de post, asa cum s-a intamplat de curand, cand anuntasem la politie in legatura cu amenintarile la viata mea si a cainilor.
Cercetarile neprofesionale ale politistilor, incurajate de seful politiei care este impotriva „acestori iubitori si asociatii din vina carora sunt caini pe strazi” mi-au cauzat multe suferinte morale, pagube financiare si pierdere de timp. In prezent am deja pe rolul Judecatoriei Brasov dosarul nr. 971/197/2012 pt contestarea unei amenzi pt. caini ai strazii, pasnici, care nu au facut nici un rau in afara faptului ca exista, si care imi sunt atribuiti mie.

Va rog daca ma puteti ajuta pe mine si cainii mei,prin sustinere morala, asistenta juridica de specialitate si oricum veti considera oportun. Dispun pe poze, acte care atesta corectitudinea si legalitatea actiunilor mele.

In acelasi timp va supun atentiei situatia ursuletului fara mama care este tinta vie a unor vinatori localnici. Un vanator „inalt, roscovan la fata, carunt” dupa expresia unui localnic, se intereseaza de acest pui cautandu-l prin padurea din apropiere. Pana nu de mult acest pui venea insotit de mama lui si alti 2 frati. acum este singur. oare mama lui l-a intalnit deja pe vanatorul cel carunt. Au mai existat cazuri cand astfel de vanatori s-au oferit sa tranchilizeze si sa se ocupe de ursii care roiesc in jurul restaurantelor. Deseori se aud focuri de arma, care sunt confundate sau consierate e catre politisti cu petarde.
Vanatorii din Predeal ameninta mereu ca vor impusca cainii si de fapt ei fac acest lucru curent, asa cum s-a intamplat cu cainii in curtea mea impuscati cu alice, si cu alti cainii de pe platoul TREI BRAZI.

Se pare ca in atentia vanatorilor din Predeal sunt si ursii, puii de urs.
Cand nu voi mai vedea puiul de urs in zona voi considera in sufletul meu ca l-a intalnit pe vanatorul cel carunt iar ca eu nu l-am putut ajuta.

Va rog ajutati puiul de urs din Predeal. Sa traiasca in liniste in paraurile din jur sau sa-l ducem intr-un loc sigur.

Va multumesc,

Silvia Munteanu, Predeal, 0723413164, silvia_predeal@yahoo.com